Povestea porcului pacalit de Vier

La ce va ganditi cand auziti "porc"? Da, stiu, femeile napastuite se vor gandi instantaneu la barbati! Dar nu, eu ma refer la acel porc domestic ce zace captiv in cocina lui umila, duhnind a levantica (not) si impiedicandu'se de adidasii unei scroafe neprihanite. Clar, acest porc este nefericit si invidios pe fratele vier, adevarata mandrie a rasei porcine, unul mare, negru (nu neaparat, dar asa l'am vazut eu), suplu, musculos si tupeist. Vierul este vesnic fericit, se inmulteste si umple pamantul de porci ca el, mananca din troaca lui (mult si bine), are femei, n'are job, nu'l complexeaza kg in plus insa, foarte important, are orgasm 30 de MINUTE!! Da, stiu... barbatii nu sunt porci!! Si ei tocmai pentru ca sunt vieri, au considerabil de multe avantaje. In primul rand, vierul nu este taiat de Ignat; el moare doar de batranete sau rapus de cancerul de prostata (!!)... asta nu inseamna ca trebuie sa'l gandim ca pe un insensibil si instabil, insa una dintre atributiile lui este de a'si da intalnire cu scroafele vecinilor. Cand nu "iese la fete", vierul doarme pe patul lui de namol proaspat, se gandeste la cocenii de porumb (pe care ii si primeste), la scroafe, se uita in jos...se vede avantajat si este tare mandru de el! Ce'i drept dusul la scroafa este cam umilitor: sa il lege de un picior si sa il plimbe prin cartier, insa, ceilalti porci se uita prin gard foarte ofticati (ei oricum n'aveau cu ce se duce la scroafe), si atunci nu mai este umilitor, e un mars triumfal!! Si cum sa nu le placa viata cand au si libertate de miscare? Libertate in toata curtea, in afara ei, unde vrea muschiul vierului, sa se tavaleasca unde gaseste namolul mai adanc, stuful mai inalt si tarana mai densa. Deci asta este adevaratul Porc, zeul Porc!! Dupa toate astea, daca este posibila reincarnarea, intr'o alta viata vreau sa fiu Vier. Cum odata cu viata de vier apare si fericirea, imi doresc ca in toate transmigratiile sa apartin rasei porcine. Si cand ma gandesc ca am fost crescuti sa vrem sa fim orice dar nu porci... unii dintre noi ne dorim fix pe dos invataturii. Ce urare mai buna poti sa primesti daca nu "sa fii vier!"? Nici de sanatate, nici de bani, nici de prieteni, nu...doar sa fiti vieri!! ;) (articol realizat cu contributia unui vier)

Doar 1000??

...si totusi...nu toti sunt ceea ce vedem noi!

Cum e cu sinceritatea?

Cand spui cuiva adevarul crede ca nu esti sincer ptr ca el nu vede ceea ce vezi tu…l’ai mintit, te’a discreditat si parca te implora ca pe viitor sa’i intuiesti realitatea si sa’i raspunzi pe masura! Hmmm…oare sinceritatea se raporteaza doar la propria persoana?

Ego

Am fost mereu in fata voastra si mi'ati pus doar intrebari stupide, firesti oamenilor...[m'ati intrebat de ce sunt aici si v'am spus ca sunt doar in trecere, m'ati intrebat de ce'l iubesc si v'am spus ca n'am incotro, m'ati intrebat de prieteni si v'am spus ca n'am, m'ati intrebat ce daruiesc si v'am spus ca n'am nimic al meu, m'ati intrebat de trecut si v'am spus ca e al vostru, m'ati intrebat de viitor si v'am spus ca nu's profet, m'ati intrebat ce culoare'mi place si v'am spus ca negru nu este o culoare...], dar nimeni niciodata nu m'a intrebat cine vreau sa fiu cu adevarat, catre ce loc ma indrept si pe cine vreau sa iau cu mine... si totul nu este decat dovada superficialitatii voastre si a plafonarii'n ignoranta, ca deh, doar oameni suntem....

Ca sa te'ntelegi mai bine

Un amic, cu o stare naspa, imi spune ca si'a facut blog....hm! Blog? Daca nu as stii ca isi doreste sani ca sa alapteze, as zice ca e gay, ca deh, si blogul asta e un soi de jurnal, specific fetelor pana la urma. Fara sa par o feminista, te accept frate printre noi! Pornisem la scris cu o idee, stiam ce sa scriu.... o intamplare hazlie. In fine, nu asta am de gand sa narez, ci pur si simplu aberatia zilei de maine. Ca totul omul civilizat m'am umplut de tehnologii shmechere, de amici superficiali, de bani murdari, de haine de firma si de o casa care nu e a mea si oricum nu ma satisface. Unde e placerea? Unde'i profunzimea? Si pana la urma unde e viata? In toate astea? Se pare ca DA!! Obisnuita sa fiu o luptatoare, sa ma revolt la orice nedreptate, pana la urma minora, am uitat, practic ignorat, sa ma revolt in fata vietii in genre. Si am dedus simplu, ca sa fac asta inseamna sa renunt la tot ceea ce am deja... adica la acele lucruri superficiale. Ma inspaimant ptr ca EU NU SUNT ASA! ID'ul meu e altfel, altfel de ceea ce se vede la prima vedere, si ma intreb de ce e asa de greu sa ma las deslusita, perceputa ca in esenta mea. E o chestie contradictorie raspunsul, insa trebuie acceptat. Nu ne expunem asa cum suntem din cauza societatii perfide, a stereotipurilor, a lucrurilor deja planificate, ptr ca societatea nu ne primeste asa cum suntem, unici, cu idei complexe si sigure, cu o gandire proprie. Poate ma contrziceti, insa toti avem acelasi tzel inconstient: de a nu fi ceea ce suntem! Eram intro zi la o bere cu un bun amic, care, se da mare player, cu tehnici de agatat precise, amanunte peste amanunte psihologice, tiparite si rezulatate scontate; si l'am intrebat unde e naturaletea si spontaneitatea... putina pauza, apoi raspunsul pe care il stiam, pe care il practicam cu totii: toti ne asteptam sa fim "dati pe spate"! Hm... nimic mai adevarat zic, dar de ce un efect in asa fel? Ne regasim aproape in totalitate in lucruri negative, fortate la care uneori ajungi pur fortuit, si sa nu te impotrivesti deloc? Adica sa iei totul ca atare si sa te simti un om implinit... ma gandesc ca e total eronat. Sunt sigura ca o sa'mi spuneti ca lucrurile nu stau chiar asa, ca sunt un catralion de fapte reale, fara masti, pure, si ca sunt o negativista. Atunci spuneti'mi de ce'i iubiti daca va fac atata rau, de ce va hraniti cu chimicale, de ce va alimentati personalitatile cu ideile altora, de ce aveti joburi umile, de ce nu protestati? Ptr ca nu avem curaj!! Poate gandesc aiurea ca nu ne putem schimba opiniile, si ca n'am incredere in capacitatea celor care citesc acestea sa vada in ceea ce'i atinge mai profund, insa fratilor eu cred ca schimbarile majore incep de sus, de la oamenii puternici, de la cei cu o doza de curaj si flexibilitate. Ma gandeam candva sa initiez o campanie impotriva oamenilor slabi de inger, insa cred ca ar fi o campanie impotriva tuturor... asa ca un semnal de alarma ptr cei CU CAP e necesar, ptr ca nu tuturor ne convine sa intram in contact cu oameni incompetenti mintal! Cel mai simplu e sa ignoram rebuturile si poate ar insemna sa nu mai existe amicitie, insa sigur sunt si oameni care pot vedea valori in alti oameni... asa ca mine :P

Reinventare

Extaz, multumire, reusite, apropiere, aproprieri, profunzime, aer, blandete, abis, natura "nenaturala", uscaciuni, lovituri, tacere, negru, boala... le'am simtit pe toata pe rand sau concomitent. Da' cine nu se regaseste? Macar un element v'a trecut prin firi si v'a marcat poate, doar in momentul cu pricina. Dupa o sesiune grea si extenuanta, obisnuita sa am activitate zilnic, cu prea putine momente de relax, mi'a venit timpul sa lenevesc, sa dorm, sa vegetez. Sincer, nu mi'e bine!! Incep sa devin omul ahtiat dupa activitate.... de orice fel, numai sa stau degeaba nu. Asa a inceput jocul mintii mele si poate al vietii. Un joc pe care il stiam, l'am mai jucat, insa cu oameni, nu cu propria'mi minte. E un soi de pariu celebru, in care doi oameni isi paseaza provocari pe care etica nu le'ar accepta. Asta e si ideea. E un joc al rezistentei, rezistenta in fata altora si sinelui. Miza e mare, insa castigul suprem e respectul in fata adversarsarului. Si ma joc eu cu ID'ul. Trisez putin (imposibil de evitat) ptr ca autocontrolul functioneaza bine, poate nu la nivelul maxim, da'mi cunosc limitele. Poate e absurd , nu? Cum pot face asta cu sinele? Este foarte simplu: eu imi palmuiesc mentorul :)), apoi imi provoc ID'ul sa'mi corecteze un defect, sa'mi creeze flexibilitate acolo unde sunt stapanita de rigiditate... si tot asa. Daca reuseste o luam de la capat cu alte fapte. Pana la urma e spre binele meu... si fiind un joc intern pot sa'l intrerup si sa'l reiau oricand fara sa dau explicatii!! E mai mult decat o conventie, este.... evolutie! Acest joc este cea mai buna metoda de a incerca diverse sentimente, de a plange, de a rade, de a te razbuna, de a fi tu sau altcineva. Aceasta nebunie include in mod categoric toate acele trairi insirate in inceput. Ptr atata complexitate se merita incercat. Join the club! :P

Che Guevara

Ptr ca a fost mai mult decat stiu unii si a realizat cu constiinta mai multe decat ar fi gandit Castro! Hasta la victoria, siempre!