Ca sa te'ntelegi mai bine

Un amic, cu o stare naspa, imi spune ca si'a facut blog....hm! Blog? Daca nu as stii ca isi doreste sani ca sa alapteze, as zice ca e gay, ca deh, si blogul asta e un soi de jurnal, specific fetelor pana la urma. Fara sa par o feminista, te accept frate printre noi! Pornisem la scris cu o idee, stiam ce sa scriu.... o intamplare hazlie. In fine, nu asta am de gand sa narez, ci pur si simplu aberatia zilei de maine. Ca totul omul civilizat m'am umplut de tehnologii shmechere, de amici superficiali, de bani murdari, de haine de firma si de o casa care nu e a mea si oricum nu ma satisface. Unde e placerea? Unde'i profunzimea? Si pana la urma unde e viata? In toate astea? Se pare ca DA!! Obisnuita sa fiu o luptatoare, sa ma revolt la orice nedreptate, pana la urma minora, am uitat, practic ignorat, sa ma revolt in fata vietii in genre. Si am dedus simplu, ca sa fac asta inseamna sa renunt la tot ceea ce am deja... adica la acele lucruri superficiale. Ma inspaimant ptr ca EU NU SUNT ASA! ID'ul meu e altfel, altfel de ceea ce se vede la prima vedere, si ma intreb de ce e asa de greu sa ma las deslusita, perceputa ca in esenta mea. E o chestie contradictorie raspunsul, insa trebuie acceptat. Nu ne expunem asa cum suntem din cauza societatii perfide, a stereotipurilor, a lucrurilor deja planificate, ptr ca societatea nu ne primeste asa cum suntem, unici, cu idei complexe si sigure, cu o gandire proprie. Poate ma contrziceti, insa toti avem acelasi tzel inconstient: de a nu fi ceea ce suntem! Eram intro zi la o bere cu un bun amic, care, se da mare player, cu tehnici de agatat precise, amanunte peste amanunte psihologice, tiparite si rezulatate scontate; si l'am intrebat unde e naturaletea si spontaneitatea... putina pauza, apoi raspunsul pe care il stiam, pe care il practicam cu totii: toti ne asteptam sa fim "dati pe spate"! Hm... nimic mai adevarat zic, dar de ce un efect in asa fel? Ne regasim aproape in totalitate in lucruri negative, fortate la care uneori ajungi pur fortuit, si sa nu te impotrivesti deloc? Adica sa iei totul ca atare si sa te simti un om implinit... ma gandesc ca e total eronat. Sunt sigura ca o sa'mi spuneti ca lucrurile nu stau chiar asa, ca sunt un catralion de fapte reale, fara masti, pure, si ca sunt o negativista. Atunci spuneti'mi de ce'i iubiti daca va fac atata rau, de ce va hraniti cu chimicale, de ce va alimentati personalitatile cu ideile altora, de ce aveti joburi umile, de ce nu protestati? Ptr ca nu avem curaj!! Poate gandesc aiurea ca nu ne putem schimba opiniile, si ca n'am incredere in capacitatea celor care citesc acestea sa vada in ceea ce'i atinge mai profund, insa fratilor eu cred ca schimbarile majore incep de sus, de la oamenii puternici, de la cei cu o doza de curaj si flexibilitate. Ma gandeam candva sa initiez o campanie impotriva oamenilor slabi de inger, insa cred ca ar fi o campanie impotriva tuturor... asa ca un semnal de alarma ptr cei CU CAP e necesar, ptr ca nu tuturor ne convine sa intram in contact cu oameni incompetenti mintal! Cel mai simplu e sa ignoram rebuturile si poate ar insemna sa nu mai existe amicitie, insa sigur sunt si oameni care pot vedea valori in alti oameni... asa ca mine :P

Reinventare

Extaz, multumire, reusite, apropiere, aproprieri, profunzime, aer, blandete, abis, natura "nenaturala", uscaciuni, lovituri, tacere, negru, boala... le'am simtit pe toata pe rand sau concomitent. Da' cine nu se regaseste? Macar un element v'a trecut prin firi si v'a marcat poate, doar in momentul cu pricina. Dupa o sesiune grea si extenuanta, obisnuita sa am activitate zilnic, cu prea putine momente de relax, mi'a venit timpul sa lenevesc, sa dorm, sa vegetez. Sincer, nu mi'e bine!! Incep sa devin omul ahtiat dupa activitate.... de orice fel, numai sa stau degeaba nu. Asa a inceput jocul mintii mele si poate al vietii. Un joc pe care il stiam, l'am mai jucat, insa cu oameni, nu cu propria'mi minte. E un soi de pariu celebru, in care doi oameni isi paseaza provocari pe care etica nu le'ar accepta. Asta e si ideea. E un joc al rezistentei, rezistenta in fata altora si sinelui. Miza e mare, insa castigul suprem e respectul in fata adversarsarului. Si ma joc eu cu ID'ul. Trisez putin (imposibil de evitat) ptr ca autocontrolul functioneaza bine, poate nu la nivelul maxim, da'mi cunosc limitele. Poate e absurd , nu? Cum pot face asta cu sinele? Este foarte simplu: eu imi palmuiesc mentorul :)), apoi imi provoc ID'ul sa'mi corecteze un defect, sa'mi creeze flexibilitate acolo unde sunt stapanita de rigiditate... si tot asa. Daca reuseste o luam de la capat cu alte fapte. Pana la urma e spre binele meu... si fiind un joc intern pot sa'l intrerup si sa'l reiau oricand fara sa dau explicatii!! E mai mult decat o conventie, este.... evolutie! Acest joc este cea mai buna metoda de a incerca diverse sentimente, de a plange, de a rade, de a te razbuna, de a fi tu sau altcineva. Aceasta nebunie include in mod categoric toate acele trairi insirate in inceput. Ptr atata complexitate se merita incercat. Join the club! :P